Sentimente

Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane.
Într-o zi sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, așa că și-au pregătit navele și au plecat. Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea s-a hotărât să ceară ajutor.
Bogăția a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă și Iubirea i-a zis:
-Bogăție, mă poți lua cu tine?
-Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Vanității, care tocmai trecea pe acolo:
-Vanitate, te rog, mă poți lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, tu ești udă și… mi-ai putea strica barca.
Iubirea a rugat mai apoi Tristețea, care trecea pe lângă ea:
-Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…
Chiar și Buna Dispoziție a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de fericită încât nici nu a auzit că o striga.
Dintr-o dată o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simțit atât de recunoscătoare și plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au sosit pe țărm, bătrânul și-a văzut de drumul lui.
Iubirea și-a dat seama cât de mult îi datora și a întrebat Cunoașterea:
-Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoașterea, plină de înțelepciune, i-a răspuns:
-Pentru că numai Timpul e capabil să înțeleagă cât de importantă e Iubirea!

Sentimente, Autor necunoscut, Povești cu tâlc