Să cunoaştem ca să putem discuta

Să cunoaştem ca să putem discuta

Cred că pentru copiii de azi, cel mai mare pericol nu este acela de a fi prea timizi şi nesiguri atunci când li se oferă ocazia de a-şi exprima opiniile şi aprecierile, ci, dimpotrivă, acela de a fi superficiali şi încrezuţi. Copilul se simte îndemnat să respingă cu o apreciere negativă toate lucrurile ce îi sunt prezentate ca fiind mai dificile, toate activităţile care nu-i fac plăcere. Trebuie să fim foarte atenţi când un copil ajuns la "vârsta raţiunii" afirmă cu multă (şi chiar arogantă) siguranţă: "nu-mi place", "nu mă interesează", "nu-mi trebuie". Biata matematică este una din principalele victime ale acestui soi de reacţie de apărare, sau chiar de lene, a copiilor nostri. "N-am înţeles acest lucru niciodată", "am fost refuzatîntotdeauna" "n-am înţeles niciodată la ce serveşte"; câţi copii mici şi câţi oameni mari nu repetă zilnic aceste justificări de copii leneşi.

Idealul este să reuşim să punem în acţiune reflexul psihologic opus: "La naiba! O să mă gândesc toată noaptea la asta, dar trebuie să înţeleg odată şi eu". Mici sau mari, avem o minte sănătoasă dacă faptul de a nu înţelege un lucru trezeşte în noi o stare de suferinţă acută care se adânceşte şi prinde rădăcini în subconştient atunci când conştiinţa leneşă caută să anuleze problema pe care nu am reuşit s-o rezolvăm.

Împotriva "obstrucţiei psihologice" ascunse sub o superficială judecată negativă ne vin în ajutor două argumente logice şi felurite procedee educative rafinate. Primul argument logic (împotriva lui "nu-mi place"): "Ai tot dreptul de a susţine că nu-ţi place, dar numai după trecerea unui anumit timp şi după unele eforturi. Ca să judeci şi să respingi trebuie ca, mai întâi, să ştii despre ce e vorba". Şi exemplele concrete nu lipsesc: "Ai uitat că la vârsta de şase ani nu-ţi plăcea să scrii, iar acum umpli caietele cu poeziile şi povestirile pe care le imaginezi?" etc. Al doilea argument logic (împotriva lui "Nu-mi trebuie"): "Nu poţi spune acest lucru acum, fără să cunoşti. Spui că vrei să devii pictor şi n-ai nevoie de istorie: dar pictorul trebuie să cunoască omul mai profund decât oricine, trebuie să ştie uzanţele, moravurile, tradiţiile, evenimentele ca să fie cu adevărat artist". Este întotdeauna foarte util să arătăm, în legătură cu un exemplu sau altul, unitatea ştiinţei şi să trezim un oarecare dispreţ pentru cei ce se specializează prea devreme, pentru "oamenii mărginiţi la specialitatea lor".

L'educazione della mente, Lucio Lombardo Radice