Cum putem învăţa singuri

Cum putem învăţa singuri

Faptele care contează mai mult sunt totuşi abilitatea şi intervenţiile părintelui-profesor. Dacă automobilul nostru nu vrea să pornească, este inutil să accelerăm şi să tot accelerăm, lăsând motorul să meargă în gol: trebuie să căutăm piesa care nu-şi face datoria. Dacă băiatul sau fata noastră nu fac progrese la matematică, se plictisesc când citesc o povestire, dispreţuiesc istoria şi geografia, este inutil să răcnim "învaţă!", să apăsăm până la refuz pedala autorităţii paterne sau materne.

Dacă copilul are „angrenajele defecte", creierul lui se va învârti în gol. Să ne aşezăm lângă el sau, mai bine, în locul lui şi să încercăm să înţelegem ce angrenaj nu funcţionează. Când trebuie să rezolve o problemă de geometrie ia sau nu ia o bucată de hârtie, face sau nu face acel "mic desen" ca să se orienteze, acel ,,mic desen" care îi era necesar şi marelui Arhimede, încât şi-a plus chiar şi viaţa în joc pentru ca soldăţoiul roman să nu i-l distrugă? Când trebuie să înveţe primul cânt din Iliada înţelege el ce înseamnă "multe înainte de vreme în Hades viteze a aruncat suflete de eroi"(fraza traducerii lui Monti, reproducând fraza lui Homer) sau pentru el traducerea lui Monti este mai greacă decât limba greacă? Când studiază dezbaterile Congresului de la Viena are el în faţă atlasul istoric sau se sileşte doar să îndese în memorie un şir de nume nedefinite în spaţiu? Din păcate, la şcoală, profesorul nu are, în general, timpul, posibilitatea de a învăţa elevii cum se învaţă; acest lucru trebuie să-l facă taţii şi mamele, învăţând nu în locul copiilor, ci împreună cu copiii, învăţându-i cum să înveţe singuri.

L'educazione della mente, Lucio Lombardo Radice