O discuţie "înregistrată”

O discuţie "înregistrată"

Tatăl meu scria cu stiloul; astăzi, eu m-am obişnuit să bat direct la maşină; fiii mei au început de pe acum să găsească normală ideea (care mie nu mi-ar fi trecut prin cap) de a folosi înregistrarea pe bandă, cel puţin în anumite împrejurări. Una din aceste împrejurări poate fi o "discuţie" pe care doresc apoi s-a asculte din nou şi s-o rezume în jurnalul lor intim. Iată alte două noutăţi, una "instrumentală" şi cealaltă privind conţinutul, la care tatăl "pedagog" nu s-ar fi gândit, pentru că e mult mai puţin sensibil decât copiii la tehnicile şi deprinderile noi. Sau mai bine zis, în ceea ce priveşte obiceiul dezbaterilor, părintele poate să şi-l fi însuşit perfect, dar nu poate să-şi dea seama că astăzi, după 15 ani de viaţă democratică, după ce dezbaterea însufleţeşte şedintele, radioul, televiziunea, întrunirile publice, ea tinde să devină un mod de a se întâlni al tuturor cetăţenilor inteligenţi, chiar şi al copiilor.

În toate exemplele pe care le dau, elementul principal este conţinutul intelectual, semnificaţia formativă a iniţiativei copiilor, câtă vreme instrumentul tehnic are rol secundar. Important este faptul că un grup de copii între şase şi zece ani imaginează şi compun o povestire, imaginează episoadele centrale, le transformă în desene împărţindu-şi sarcinile; faptul că "povestirea desenată" devine "album" sau "film", nu are multă importanţă (din punctul de vedere al semnificaţiei educative şi formative a experienţei respective, dar nu din punctul de vedere al satisfacţiei pe care o simt autorii). Dacă un grup de băieţi şi fete între 12 şi 16 ani organizează o dezbatere pe tema libertăţii şi sunt capabili să poarte această dezbatere într-un mod relativ ordonat, să se pregătească în vederea ei prin discuţii, lecturi şi meditaţii proprii, s-o prelungească printr-o reexaminare critică a poziţiilor personale şi a poziţiilor celorlalţi, elementul "modern" îl constituie tocmai ansamblul acestor fapte şi nu înregistrarea în sine(care îi constrânge totuşi să respecte în mai mare măsură disciplina democratică, îi determină să-şi cântărească mai bine cuvintele, să aibă simţul răspunderii faţă de ideile pe care le exprimă) pentru că sunt vorbe care nu zboară, ci rămân "imprimate". 

L'educazione della mente, Lucio Lombardo Radice