Reflecții și maxime; Merit

Reflecții și maxime; Merit

Numai motivul arată meritul faptelor omenești.

( J de La Bruyere)

Meritul oamenilor are anotimpul lui, întocmai ca fructele.

Merit fără reușită există, dar nu și reușită fără un oarecare merit. 

(J. de La Rochefoucauld)

Însușirile date integral de natură, ca inteligența sau talentul, conferă meritele cele mai mari, deși omul nu are nici un merit că le posedă; pe când însușirile pentru care omul are un merit că le posedă, ca virtutea și bunătatea, conferă merite mult mai mici. 

(G. Ibrăileanu)

Nu recunoști meritul altuia decât atunci când nu mai ai încotro.

(Ch. A. Sainte-Beuve)

Nu voi prețui deci pe om pentru condiția socială, ci după merite. Meritele și le făurește omul singur, condiția socială e darul întâmplării.

(Macrobius)

Te-ai întrebat vreodată, ducând bucata la gură, dacă meriți să o mănânci? Eu nu m-am întrebat. Dar adesea mi s-a părut că-n ochii câinelui, care se uita la mine, când stau la masă, citesc această întrebare.

(Al. Vlahuță)

Reflecții și maxime; Merit