Dresaţii şi instruiţii
"La patru ani, al meu ştie deja să numere până la douăzeci: hai! dă-i drumul...". lar micul papagal, dacă are chef, începe să înşire numerele. Dar când trebuie să ajute la pusul mesei şi să scoată atâtea linguri câte persoane sunt, greşeşte. Adevărul e că el nu ştie să numere; ştie ce nume poartă numerele, dar asta e cu totul altceva.Numerele sunt cele mai uşoare lucruri pe care le poate învăţa tânărul analfabet. Memoria lui este uimitoare, nu numai în comparaţie cu cea a părinţilor, dar şi cu cea a fraţilor care au ajuns să scrie şi să citească; cei mari şi-au pus la păstrare, în cărţi, o parte din informaţiile memorate, cel mic trebuie să ştie totul din... memorie. Dar interpretarea pe care mititelul cu chip de om o dă cuvintelor, este adesea nu mai puţin uluitoare. Copilul care se temea de vulcani credea, la cinci ani, că insulele plutesc cu ancora desprinsă, ca vapoarele pe mare, deşi la trei ani trăia pe o insulă (Sicilia).
Auzind că un
căţeluş pe care îl avea era fiul unui "păstor german" (în limba italiană,
câinele ciobănesc este denumit pe scurt pastore,
adică cioban. Câinele ciobănesc german, este pastore tedesco, adică păstor german) şi fiind întrebat de bunica
lui ce pedigree are animalul, copilul a răspuns: "Mama este o căţea, însă tatăl lui este cioban". Eu cred că, atunci când vorbim cu un copil mic, trebuie să ne
purtăm aşa cum ne purtăm cu un prieten de origine străină care nu ştie bine limba
noastră: să-i explicăm chiar şi cuvintele cele mai familiare, lămurindu-le
înţelesul (un păstor german este un
câine-lup care ajută pe ciobani să supravegheze oile şi, întrucât este originar
din Germania, nu numai el, ci şi tatăl său şi bunicul bunicului se numesc tot
germani).
L'educazione della mente, Lucio Lombardo Radice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu