Capitolul 5 Cea mai frumoasă jucărie

Cea mai frumoasă jucărie

O replică a lui Chaplin-Calvero din filmul Luminile rampei ajunsese foarte cunoscută la mine acasă acum câţiva ani, când cei doi copii mai mari aveau vârsta pe care o are acum băiatul blond. "Tată, mă plictisesc, ce să fac?". "Dar cum se poate să te plictiseşti când ai mereu cu tine o jucărie aşa de frumoasă...". "Aha, sigur - întrerupea atunci, lovindu-şi fruntea cu degetul, copilul care se plictisea în clipa aceea - creierul, cum spui tu, ca Charlot în filmul acela care îţi place." Plictiseala şi inteligenţa sunt incompatibile. Fără inventivitatea inteligenţei, petrecerea cea mai somptuoasă se încheie cu căscături, jucăria cea mai scumpă te "plictiseşte" numaidecât. Din nimic sau cu foarte puţin, inteligenţa creează circumstanţe vesele, probleme pasionante, jocuri de care nu te mai saturi niciodată, chiar în situaţiile-limită, chiar în împrejurările cele mai tipic "plicticoase", chiar şi în acea deplină singurătate în care nu ne avem decât pe noi înşine şi care poate fi întâlnită într-o rezervă de spital sau în celula închisorii. Chiar şi în lipsa oricărei tovărăşii, în lipsa cărţilor, chiar atunci când nu are de lucru, când nu are posibilitatea de a se distra, omul inteligent nu se plictiseşte. Va reconstitui în minte o poezie sau va născoci una umoristică, pe care o va trimite copilului sau nepotului, îşi va pune o problemă de matematică şi se va sili s-o rezolve, dacă are înclinaţii spre gândirea logică; în schimb, dacă este înclinat spre exprimarea artistică, aşa cum se întâmplă cu Calvero, va căuta o cale de a reda prin mimică, prin mişcările corpului şi ale mâinilor forma unui pin pitic scuturat de vânt.

L'educazione della mente, Lucio Lombardo Radice