ION ION
În beciul cu morţii, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraged surîs.
Trei nopţi şobolanii l-au ros
Şi gura-i băloasă ca de sacîs.
Cînd cioclu-l ridică-n spinare
Ion par-ar fi de pămînt.
De-l pui poate stă în picioare
Dar braţul e moale şi frânt.
În ochii-i deschiși, o lumină,
A satului unde-i născut,
A cîmpului unde iezii-au păscut,
A încremenit acolo străină.
Departe de vatră şi prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete şi peri
În cîrduri sunt morţi şi păduchii.
Întins gol pe piatră, c-un fraged surîs.
Trei nopţi şobolanii l-au ros
Şi gura-i băloasă ca de sacîs.
Cînd cioclu-l ridică-n spinare
Ion par-ar fi de pămînt.
De-l pui poate stă în picioare
Dar braţul e moale şi frânt.
În ochii-i deschiși, o lumină,
A satului unde-i născut,
A cîmpului unde iezii-au păscut,
A încremenit acolo străină.
Departe de vatră şi prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete şi peri
În cîrduri sunt morţi şi păduchii.
ION ION - Tudor Arghezi, Flori de mucigai, 1931
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu