Un fulg moale de zăpadă
Cam firav şi cam speriat,
A căzut astăzi pe stradă.
Cică a aterizat.
Se uita în jur mirat
Pe la pomi şi pe la case,
Nu ştia ce s-a-ntâmplat
Şi unde aterizase.
- Vai de mine! Ce mă fac?
Fraţii nu mă mai găsesc!
În apă o să mă prefac,
Curând o să mă topesc!
- Nu te teme! Zise uşor
Un glas lin dintr-un nor dalb,
Tu eşti primul vestitor
Al anotimpului alb.
După tine vor veni
Fraţi de-ai tăi plecaţi prin lume.
Pământul vor împânzi,
Haină albă îi vor pune.
Şi în strai de sărbătoare
Voi veţi îmbrăca pământul.
Pe câmpuri şi pe ogoare
Iarna-şi va spune cuvântul.
Primul fulg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu