Dragoș-vodă; legenda Moldovei

Dragoș-vodă

În vremuri de demult, Trăia în Maramureș un român viteaz, domn peste ceilalți români de-acolo. Îl chema Dragoș-Vodă. Lui Dragoș-Vodă îi plăcea vânătoarea. Într-o zi a plecat cu ceata lui de vânători prin munți. Aici dau de o căprioară. S-au luat după ea prin desișurile codrului; suiau dealuri, coborau în văi și tot umblând, s-au pomenit pe un plai frumos de pe vârful munților. De pe plai, Dragoș privea în depărtări, unde i se arătau dealuri frumoase, câmpii înverzite, păduri mari. Își uitase de căprioară și nu se mai sătura de privit. Cum sta așa, iată că vine Zâna Moldovei la el. Dragoș se dete în vorbă cu dânsa. Îi spune că ar da mult să aibăîn stăpânire țara aceasta frumoasă. Zâna făgădui lui Dragoș toată țara Moldovei, dacă va omorâ un zimbru care trăia pe acolo și îngrozise pe toată lumea.
Cum vorbeau, iată că iese zimbrul dintr-un desiș. Dragoș se ia după el cu toți câinii de vânătoare. Dar zimbrul fugea așa de iute, încât câinii nu se puteau ține după el. Numai o cățea Molda, s-a ținut după el până la o apă. Zimbrul trecu apa, iar biata Molda, obosită, se înecă în gârlă. Dragoș tocmai ajunse la mal, apucă ghioaga, ochește bine și lovește zimbrul așa de bine, de îl omoară. 
În urmă Dragoș pune stăpânire pe toată țara. Apa în care s-a înecat Molda a fost numită Moldova. Țara luată în stăpânire de Dragoș s-a numit tot Moldova, după numele apei...

(Victor Lazăr, Legende istorice de pe pământul României, ed. a II-a, Cluj, 1922, p. 34) 

Dragoș-vodă; legenda Moldovei