Limbaje diferite, dar un singur adevăr

Limbaje diferite, dar un singur adevăr

Diferenţa dintre răspunsul pe care îl dăm copilului şi cel pe care îl dăm adultului nu trebuie să aibă un caracter "calificativ": trebuie să dăm acelaşi răspuns în limbaje diferite, potrivite cu vârsta şi inteligibile pentru cel ce ascultă. Dealtfel, accesibilitatea răspunsului nostru nu este o caracteristică specifică dialogului cu copiii. Dacă un prieten de vârsta mea, tot atât de cultivat ori chiar mai cultivat ca mine dar având cunoştinţe reduse în domeniul matematicii, mă întreabă ce este calculul integral, eu nu-l voi ameţi cu formule şi definiţii atât de precise şi detaliate încât el nu le poate înţelege, ci îi voi răspunde că este o ramură a matematicii, constituită în secolul XVII-lea, care serveşte mai ales la stabilirea lungimilor, suprafeţelor şi volumelor. Sau mă voi mărgini la a spune că el nu are suficientă cultură matematică pentru a putea înţelege răspunsul meu. Aş fi însă considerat (şi pe bună dreptate) ca nebun sau prost dacă i-aş răspunde că această ramură a matematicii cu numele de calcul integral este o baghetă magică dăruită de un îngeraş lui Isaac Newton pentru a stabili traiectoria astrelor. De ce oare, în cazul bieţilor copii, orice nerozie este îngăduită, pentru ce ne închipuim că avem dreptul de a le da răspunsurile cele mai bizare şi mai stupide? 
Nu încape îndoială că în anumite împrejurări trebuie să răspundem copilului: "Asta nu o poţi înţelege acum, ţi-o voi explica după ce vei mai creşte".

L'educazione della mente, Lucio Lombardo Radice