Legenda turturelei
A fost odată un împărat mare, mare peste mulți împărați. El avea numai o fată frumoasă și toți ceilalți ficiori de împărat voiau să o aibă de nevastă, dar ea nici că se uita la ei. Odată veni la acel împărat un om cam slab îmbrăcat și-l rugă să-l ia de slugă. Dar împăratul nici nu voia să știe de una ca asta, fiindcă omul ăsta era în zdrențe, era însă chip de frumusețe. Fata când îl văzu îi pică cam-cam adânc în inimă și de asta îl rugă pe tatăl ei, împăratul, să-l ia de slugă. Împăratul îl primi de slugă la oi și-l mână la stână. Cum auzi fata se rugă s-o lase tatăl ei și pe dânsa la stână. El a lăsat-o. Dar împăratul tot băga de seamă că fata lui se îndrăgostea de cioban și se hotărâ să se ducă la el, la stână. Zis și făcut. Cum ajunse, îl omorâ pe cioban, iar pe fata lui o lăsă la oi. Atunci se rugă săraca fată la Dumnezeu s-o facă o pasăre, adecă o turturică. Și de atunci, când mulge ea oile la amiază, tot cântă tur-tur-tur și a rămas turturică.
(Lucian Costin, Legende, Timișoara, 1927, p 4)
Legenda turturelei, Legende populare românești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu