De ce plâng femeile?

Un băiat își vede într-o zi mama plângând și o întreabă:

– De ce plângi?

– Pentru că sunt femeie! răspunde mămica.

– Nu înțeleg! zice micuțul.
Mămica îl îmbrățișează și spune:
– Și n-ai să înțelegi niciodată…

Mai târziu, copilul își întreabă tatăl:

– De ce plânge mămica?
– Nu știu nici eu! Toate femeile plâng fără motiv! a fost tot ce i-a putut spune tăticul.

Devenit adult, îl întreabă pe Dumnezeu:
– Doamne, de ce plâng femeile așa de ușor?

– Când am făcut femeia, ea trebuia să fie o ființă deosebită.
I-am făcut umerii destul de puternici ca să poarte pe ei toată greutatea acestei lumi și destul de moi ca să fie confortabili.

I-am dat forța de a da viață și cea de a accepta respingerea cu care o tratează oamenii și adesea proprii copii. Forța de a avea grijă de familie în pofida bolilor și oboselii.

I-am dat sensibilitatea de a-și iubi copii cu o dragoste necondiționată, chiar și atunci când ei o rănesc cumplit.
I-am dat forța care-i permite să continue, când toata lumea o abandonează.

Și, în fine, i-am dat lacrimi să plângă atunci când simte nevoia.

Vezi, fiule, frumusețea unei femei nu stă în veșmintele pe care le poartă, nici în chipul ei, nici în coafură. Frumusețea unei femei stă în ochii ei. Aceasta e poarta către inima ei, este locul unde se adăpostește dragostea. Și adesea lacrimile ei sunt cele prin care poți să-i zărești inima.

De ce plâng femeile, Povești cu tâlc