Un om care se simțea veșnic împovărat de greutățile vieții i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viața mi-e un chin!
Maestrul lua o mână de cenușă și o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată, bună de băut, pe care-l avea pe masă, spunând:
- Acestea sunt suferințele tale.
Toată apa se tulbură și se murdări.
Maestrul aruncă apa, luă o altă mână de cenușă, i-o arătă omului nostru, se apropie apoi de fereastră și o aruncă în mare.
Cenușa se împrăștie într-o clipă, iar marea rămase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lămuri înțeleptul.
- În fiecare zi trebuie să alegi între a fi un pahar de apă sau marea.
Prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete șovăitoare, prea multe minți nepricepute și brațe închise.
Lipsul major al timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconștientă, ci adevăratul curaj, care în fața fiecarei probleme spune linistit:
- Există cu siguranță o soluție pe undeva, iar eu o voi găsi.
Alegerea, Bruno Ferrero, Povești cu tâlc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu