A fost odată un împărat foarte bogat şi puternic. Acest
împărat avea un fecior şi o fată. Întâmplându-se să-i moară feciorul, îl
îngropă cu mare cinste şi alai ca pe un împărat. Când fu a duce mortul la
biserică, fata împăratului ceru a merge şi dânsa să-l petreacă. Aşa de păzită
era fata aceasta de tată-său, încât până atunci nici soarele nu-i văzuse
feţişoara, nici vântul nu-i bătuse părişorul. Ea se îmbrăcă în negru şi-şi lăsă
părul despletit pe spate, şi aşa merse de petrecu pe frate-său la groapă. Şi
aşa gătită îi şedea şi mai bine decât altminteri. Căci, nu e vorba, ea era
foarte frumoasă. Crinii şi viorelele rămăseseră pe jos şi nici la degetul cel
mic al ei nu le punea.
Pagini
▼
miercuri, 10 decembrie 2014
Făt-Frumos cu părul de aur, Petre Ispirescu
A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel.
Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate
dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul.
Broasca ţestoasă cea fermecată
A fost odată un împărat, şi el avea trei feciori. Când
le-a venit şi lor vremea de însurătoare, le-a zis împăratul:
– Dragii mei copii, v-aţi făcut mari; mergeţi de vă
căutaţi ursitele, ca să intraţi şi voi în rândul oamenilor.
– Vorbele tale, tată, sunt pentru noi ca o icoană la care
ne închinăm, răspunseră copiii şi, după ce îi sărutară mâna, se gătiră, care
mai de care, să plece mai curând.