Obiectivitate-subiectivitate; Reflecţii şi maxime

Obiectivitate-subiectivitate; Reflecţii şi maxime

Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci părerile lor despre dânsele. Aşa, bunăoară, moartea n-are nimic de temut. Dar părerea noastră, arătând-o îngrozitoare, o face într-adevăr îngrozitoare. De aceea, la orice piedică, durere sau nenorocire, tu nu da vina pe altul decât pe tine, adică pe părerea ta. Căci prostul la toate dă vina pe alţii; cel ce începe a se lumina, dă vina pe sine: iar înţeleptul, nici pe altul, nici pe sine.

(Epictet)

Sunt oameni care nu laudă decât ceea ce pot imita.

(M.T. Cicero)

Fiecare ins, de la cea mai joasă şi până la cea mai înaltă treaptă socială, are în jurul său o mică lume de interese, cu vârtejurile şi atomii ei strâmţi.

(Al. Dumas-tatăl)

Nimic nu e bun sau rău în natură decât în raport cu felul de a vedea şi de a simţi al fiinţelor faţă de obiectele cu care sunt în legătură. 

(D. Diderot)

Firea omului este astfel alcătuită, că îi vine greu să judece treburile lui proprii după o regulă generală, şi mereu îi place să facă excepţii în favoarea lui. 

(N.G. Cernîşevski)

Vrabiei i se pare că puiul ei nu ciripeşte, ci cântă nespus de frumos.

(A.P. Cehov) 

Omul crede mai repede ceea ce vrea să fie adevărat.

(Fr. Bacon)

Aproape cu toţii ascultăm de cei ce sunt îngăduitori cu slăbiciunile noastre şi-i considerăm nu numai binevoitori, ci chiar drept singurii bărbaţi adevăraţi; le-o luăm însă în nume de rău celor care încearcă să ne readucă la o judecată sănătoasă.

(Aristotel)

Sufletele noastre... judecă felurit: de aceea se întâmplă adesea ca ceea ce unuia îi place să fie în schimb urât de altul; cu toate acestea însă, într-o privinţă cad totdeauna la înţelegere, adică într-aceea că fiecare îndrăgeşte nespus de mult lucrul iubit.

(B. Castiglione)

Orice om caută ca tovarăşul său să-l aprecieze în aceeaşi măsură în care apreciază el însuşi.

(Th. Hobbes)

Orice fiinţă omenească e o creatură diferită în fiecare din cei care o privesc.

Noi judecăm acţiunile omeneşti după plăcerea sau mâhnirea care ne-o cauzează.

(A. France)

Fiecare om are cu necesitate cea mai înaltă idee despre sine; în consecinţă, fiecare respectă în altul numai imaginea sa proprie şi asemănarea cu dânsul.

(Cl. A. Helvetius)

Nu recunosc o mai nobilă însuşire decât a recunoaşte duşmanului meritele sale.

Nimănui nu-i poate fi urâtă propria lui înfăţişare; omul cel mai pocit, ca şi cel mai frumos, are dreptul să se bucure de felul în care arată. Iar pentru că bunăvoinţa înfrumuseţează, şi oricine se priveşte în oglindă cu bunăvoinţă, se poate afirma că oricine e îngăduitor faţă de el.

(J.W. Goethe)

(va urma)