Legenda Florii Nu-mă-uita

Legenda Florii Nu-mă-uita 

aSe zice că, după ce au răsărit toate florile, Zâna Florilor le puse fiecăreia câte un nume, numai uneia nu-i pusese. Uitase de ea.
aFlorile, văzându-se cu nume, care de care se bucura mai tare, numai cea fără de nume sta supărată și dusă pe gânduri, într-o vale de lângă un pârâu, și nu odată plângea, de-i curgeau lacrimile șiroi.
aIeșind la un timp oarecare după aceasta Zâna Florilor la plimbare pe o câmpie înverzită și împănată cu fel de fel de flori și, văzând că toate florile se bucură și se veselesc, se bucură și ea de bucuria lor. Mergând însă ceva mai departe și dând de cea de lângă pârâu, că sta locului și plângea, o întrebă plină de mirare, zicând:
- Da tu de ce stai și plângi? De ce nu te veselești și tu ca toate surorile tale?
-D-apoi cum n-oi plânge și nu m-oi tângui, după ce le-ai dat tuturor florilor, pe câte le-ai văzut că se veselesc, câte un nume, numai pe mine m-ai uitat! răspunse floarea oftând.
aZâna Florilor, auzind acest răspuns și fiind din firea ei foarte miloasă, începu a o mângâia și a-i zice cu blândețe:
- Încetează, draga mea, nu mai plânge degeaba, că în scurt timp vei căpăta și tu un nume!
aȘi cum rosti ea cuvintele acestea, se întoarse înapoi la palat, se sfătui apoi cu celelalte zâne și, chemând la sine pe floricica plângătoare, îi zise:
- Nu m-ai uitat că nu ți-am pus și ție un nume, ca și celorlalte surori ale tale. De azi înainte te vei numi "Nu mă uita"!
aȘi de atunci "Nu mă uita" se numește floricica aceasta în multe părți ale lumii.

(S. Fl. Marian, mss.)

Legenda Florii "Nu mă uita", Legende populare românești