Bivolul, Legende populare românești

Bivolul, Legende populare românești

Odată era dator un om unui popă 6 lei și tot una îl năcăjea și-i scotea ochii pentru banii ceia, că omul nu mai știa ce să facă.

- Doamne, Doamne, de-aș găsi undeva niște bani să-i dau! a zis omul năcăjit.

Dumnezeu i-a trimis prin un înger, și-a pus un sac cu bani în drum. El a luat sacul cu bani și a venit acasă. A luat 10 lei și s-a dus la preotul să-i schimbe. Preotul îl întrebă de unde-i are? El îi spune toate cu adevărat. Cum aude popa, ia și taie un bivol și-i jupește pielea cu coarne cu tot, se face drac și pornește la om. Merge la ușă și strigă:

- Dă-mi banii că-s ai mei, cine ți-a zis să-i iai de acolo?

Omul, când l-a văzut pe fereastră, s-a spăriat, a luat și a izbit sacul cu bani afară și popa i-a luat și s-a dus.

Când vine în casă și vrea să lepede pielea ceea de pe dânsul - nu poate, vra s-o descoasă, nu se dă, s-a fost lipit de trupul lui. Atunci el dă la cărți și caută să citească cum să facă; dar în cărți îi spune ca să ducă banii înapoi. Ia și duce banii înapoi și spune omului că a făcut o șagă. Vine acasă și gândește că poate amu s-a deslipi pielea, dar pielea nu s-a deslipit ș-a rămas bivol până astăzi.

( El. Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol I, Cernăuți, 1903, p 1253)

Bivolul, Legende populare românești