miercuri, 28 octombrie 2015

Trăncănici și înțeleptul

La ușa veche, mâncată de timp, ciocăni Trăncănici.
- Intră! se auzi o voce fermă.
Trăncănici deschise cu sfială ușa și i se adresă înțeleptului satului:
- Înțeleptule, am venit să te văd. Am o mare problemă și cred că numai tu mă poți ajuta.
- Spune Trăncănici, despre ce e vorba? Și o să vedem dacă îți pot fi de ajutor sau nu.
- Ei bine Înțeleptule, toată lumea de aici din sat e supărată pe mine și nu mai știu ce să fac să mă ierte. Am încercat în fel și chip dar nimeni nu vrea să mă creadă și nimeni nu mai vorbește cu mine!
- Dar ce ai făcut Trăncănici, de i-ai supărat pe toți?
- Păi...nu am făcut mare lucru. Doar că atunci când m-am întâlnit cu vecinii mei, am spus lucruri neadevărate despre cei de la capătul uliței.
- Și de ce ai făcut așa ceva, Trăncănici?
- Ei, să mă dau și eu mare, să fiu interesant. Dar la cei de la capătul uliței, i-am vorbit pe vecinii mei. Numai că într-o zi, la iarmaroc, ne-am întâlnit cu toții și atunci a ieșit minciuna la iveală. Și de atunci nu mai vorbesc cu mine. Degeba le-am zis că nu am făcut nici un rău și că au fost doar niște vorbe. I-am rugat să mă ierte dar nu vor să mă asculte. Și mai rău este că ei au povestit și la ceilalți și acum nimeni nu mai vorbește cu mine. Ce să fac să mă ierte, înțeleptule? Au fost doar niște vorbe!
- Trăncănici, tu crezi că niște vorbe neadevărate nu fac rău și sunt doar vorbe?
- DA! Spune-mi te rog, poți tu să vorbești cu ei și să îi îndupleci? O să fac orice îmi ceri!
- Hmmm! îsi spuse înțeleptul în barbă. Zici că faci orice? Ei bine, uite cum facem: am să îți dau de îndeplinit ceva și dacă duci sarcina la capăt cu bine, am să vorbesc cu toți ca să te ierte.
- Orice! mulțumesc Înțeleptule. Spune-mi, spune-mi ce trebuie să fac?
- Păi pentru început, ia perina asta, îi spuse înțeleptul și îi înmână o perină. Mergi, urcă-te pe acoperișul casei tale și scoate toate penele din ea și aruncă-le. Apoi vii degrabă la mine.
Uitând și să închidă ușa după el, Trăncănici se aruncă val-vârtej spre casă.
Se sui repede pe acoperiș, sfâșie perina și aruncă toate penele. Vântul se umflă deodată și penele se împrăștiară în cele patru zări.
Bucuros că fusese o treabă ușor de îndeplinit, se întoarse victorios la înțelept.
- Înțeleptule, gata! A fost foarte ușor! Să vezi cum mai zburau penele, hahaha! Acum vorbești cu ei ca să mă ierte?
- Stai nițel, că nu s-a terminat sarcina, Trăncănici! Acum, mergi frumos și adună toate penele, refă perina și adu-mi-o înapoi. Dacă duci la bun sfârșit acest lucru atunci voi vorbi cu oamenii.
Trăncănici o rupse la fugă, doar-doar vântul nu împrăștiase toate penele.
Degeaba se chinui Trăncănici, cât fu ziua de lungă. La lăsarea serii avea o mână de pene în ceea ce fusese odată o perină umflată și frumoasă.
Acum a înțeles!
Nu arunca cu vorbe în vânt, căci se împrăștie și o vorbă spusă nu o mai poți lua înapoi. Cântărește bine ce spui, înainte să arunci "penele în vânt" de pe acoperișul casei tale!

Trăncănici și înțeleptul, C. Alin Bălășoiu

Niciun comentariu: