Trei călători fantastici cutreieră pământul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.
Unul dă viaţă, altul dă moarte, apărând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.
Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.
Unul dă viaţă, altul dă moarte, apărând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.
Ei întâlnesc o fată, voioasă
căprioară,
Ca soarele de vie, ca vântul de
uşoară.
Şi-i zic: "Copilă dragă,
alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care
tu îl vrei!"
Românca le răspunde cu o veselă
zâmbire:
"Sunt sprintenă ca vântul,
pe dânsu-l vreau de mire!"
"Cum? eu, lumina lumei! pe
mine m-ai respins?
Am să mă răzbun la vară cu
focul meu nestins."
"Cum? zice gerul aspru,
m-ai depărtat pe mine?
Am să îngheţ la iarnă şi inima
din tine."
"Nu-mi pasă, mândre soare,
de focu-ţi arzător
Cât mi-a suflă în faţă un vânt
răcoritor.
Nici de-al tău frig nu-mi pasă,
o gerule de gheaţă,
Cât vântu-n mezul iernii nu
mi-a suflă în faţă."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu