Rândunica, Legende populare românești

Rândunica

aZice că Sfânta Duminică a avut odată o servitoare. Și mergând ea într-o zi la biserică a lăsat pe servitoarea sa acasă ca să-i facă de mâncare pre când se va întoarce. Și când s-a pornit ea la biserică zise servitoarei sale să potrivească astfel bucatele ca să nu fie nici prea calde nici prea reci, ci numai cum îs bune de mâncat.a
Servitoarea, cum a ieșit Sfânta Duminică din casă, s-a și apucat de fiert bucatele. Însă ea, după ce le-a gătit de fiert, a uitat să le puie din bună vreme ca să se răcească, ci ea le puse în pripă cu puțin mai înainte de a se întoarce Sfânta Duminică de la biserică, și așa bucatele, din pricina aceasta, n-au putut să fie, după cum a spus Sfânta Duminică.
Sosind acum Sfânta Duminică acasă și punându-se la masă, n-a apucat a îmbuca bine din bucate, când s-a și fript, dar știi...colea...cum se cade. aȘi frigându-se s-a mâniat și a început a blestema și  a zice:
- Dacă nu mi-ai făcut tu pe plac și pe cheful meu, să te prefaci în pasăre și să îmblii de azi înainte arsă și friptă prin locurile și țările unde va fi arșița ce mai mare, cum m-am fript și m-am ars și eu acuma!
Și cum a rostit Sfânta Duminică cuvintele acestea, servitoarea deodată s-a prefăcut într-o rândunică și a zburat în lume.aȘi fiindcă Sfânta Duminică a blestemat-o să îmble arsă și friptă, de aceea își face ea cuibul său prin podurile caselor unde e căldura cea mai mare, și tot de aceea petrece ea numai prin țările acelea, unde sunt căldurile și arșițele cele mai mari. a

(S. Fl. Marian, Ornitologia poporană română, aCernăuți, 1883, tom II, pag. 108-109)

Rândunica, Legende populare românești